that boy next door

Este IMPOSIBIL sa nu fi vazut pana acum filmarile cu domnisoara care s-a gandit la pupilele avariate ale calatorilor cu metroul bucurestean si le-a oferit un show de soft p0rn. Eh, unii au speculat de la inceput ca e doar teaserul unei campanii bine gandite si planificate.
Se pare ca nu s-au inselat. Iata si continuarea.

Poate un nou show TV… probabil la prima. Titlul presupun ca va fi chiar cel din filmuletul de mai sus.
Poate intrarea unui nou brand pe piata romaneasca, probabil de lux si ca target pitzipoancele autohtone.

Alte pareri?

M-am uitat zilele trecuta inca o data la FightClub. Nu stiu de ce dar de data asta am zis sa vad ce-i cu flickerelile alea la inceputul filmului, pe care eu le credeam initial erori de la conversie.

Ce mi se pare mie ciudat e ca nu am putut sa le capturez cu player-ul. Imi facea screenshot-ul dar Tayler nu aparea in ea. O fi cazul sa ma sperii? Mesaje subliminale?

Pentru fiecare automat din asta, o familie din Coreea isi pierde copilul.pentru ca nu vad posibil ca un adult sa intre in dracia aai. Si nici nu pot constientza cum ar putea functiona automatizat. Se contorizeaza cartofii la pai? la cartof taiat?

Obama nu a fost singurul care a inteles ca multe dintre persoanele cu drept de vot nu urmaresc canalele traditionale de media. Cineva le-a vandut pontul si alor nostri. Plus ca toti isi cauta purtatori de cuvant cu mediatizare mare in perioada asta… chiar daca nu are nici o legatura cu imaginea sau doctrina lor.

Voi ati purta vreodata un tricou imprimat cu asa ceva? Pe desktop? Pe telefon? L-ai afisa ca avatar?

Vedeti alt mesaj inafara de asocierea directa cu um blog pe care defileaza bufonii societatii?

Sa va spun cine va purta tricourile alea. Trendinezii care se afiseaza revolutionari cu imprimeuri che guevera, cocalarii care intra pe blogul ala si au impresia ca sunt ridicati pe un piedestal pentru lauda, puberii care au impresia ca a fi contra mereu e cool… ah, si autorii blogului care incearca sa monetizeze toata afacerea asta, autori carora datorita timpului pe care l-au bagat la inceput in actualizarea masiva a blogului ori le dau statut de prea-tanar-si-prea-superficial-15-16-ani-gen ori fani-che-guevara. Cu toate ca sunt sigur ca acum nu ar mai avea nevoie sa arda timpul cautand material de post, pentru ca primesc destul direct pe mail, ei tot o fac pentru ca sunt dependenti de hi5.

Ce-i drept, sunt abonat prin feed si primesc toate pozele direct in reader ca altfel chiar nu merita efortul sa dau atatea click-uri.

Eu de regula nu tin minte visele nici pana ma ridic din pat insa acum s-a intamplat.

Ajunsesem cumva sa inot in strandul din orasul meu natal. Inotam pe spate faceand latul bazinului in mod repetat cand apare ea in imagine. era cu un grup de prieteni in apa si incercau sa traverseze si ei bazinul. Ea era cumva separata de grup si pe partea mea. Am trecut pe langa ea, am salutat-o si ea mi-a cerut ca un copil speriat de apa de mica din baliuta a o ajut sa traverseze. Eu zambesc si fara sa-i raspund da sau nu, ma apuca de picior si se trage pana reuseste sa se prinda de gatul meu. In momentul asta deja inotam perpendicular, aproape in picioare. Mi-a spus ca i-a fost dor de mine, ca nu am mai vorbit de mult timp. Eu i-am spus ca am fost ocupat, ca nu am avut cand sa o scot la sucul promis cu ceva timp in urma, tot cu motivul departarii dintre noi. Chiar daca era vara si apa era calda, pielea ei ma conforta intr-un mod straniu de placut. Gatul ei lipit de al meu in inclestarea ei de a nu se ineca imi permitea sa-i simt bataile inimii prin puls. Ajunsesem la capatul bazinului si teoretic trebuia sa-mi dea drumul, sa iasa din apa si sa se intoarca la grupul ei iar eu sa-mi continui inotul insa nu vroiam asta si nu s-a intamplat. Am inceput sa parcurg bazinul pe lung de-a lungul malului gandindu-ma ca imi va da ea drumul cand va simti ca e cazul. O intreb cu cine a venit iar ea-mi indica persoanele pe langa care tocmai treceam. Imi spune ca a pus ochii pe baiatul ala brunet-blond si ca spera sa-l cucereasca. Ii sugerez zambind ca ar trebui sa se intoarca si sa faca asta cand in realitate nu vroiam sa-mi mai dea drumul niciodata. Ea imi spune ca nu e cazul inca. Imi spune sa continui sa inot. Si asta si fac. Pentru urmatoarele ture de bazin efortul mi se pare infim. Sau poate nu il constientizez. La un moment dat realizez ca de fapt plutesc si doar varful piciorului imi mai e in apa si instinctual cobor inapoi insa pana la brau continuand sa-mi atribui jumatate din puterile magice care-mi permiteau sa zbor. Asta pana ajung la capatul bazinului cand observ ca ea a adormit. Ies din apa si ajung langa un pat dublu. O asez in el si o invelesc. Nu stiu daca ramasesem cu impresia ca va renunta la baiatul de pe malul bazinului sau era doar instinctul natural de protectie insa am lasat-o acolo, singura, dormind si m-am intors la inot. Am revenit dupa un timp insa ea nu mai era acolo. Am inceput sa o caut prin jurul patului stiind in subconstient ca s-a intors la prietenii ei.

Si atunci m-am trezit. Calm, cu burta spre tavan, o mana sub ceafa, fara urma de transpiratie, cand eu in mod normal dorm si ma trezesc cu burta pe pat, copt in propria sudoare.

M-am intors pe o parte inca gandindu-ma la ce tocmai s-a proiectat pe retina mea inaginara si dupa exemplul exemplul eternal sunshine of the spotless mind nu am vrut sa pierd “amintirea”.

Relatia mea cu ea in lumea reala nu e prea diferita de vis. A fost mai mult un joc al mintii pana cand am realizat ca nu indeplinesc toate criteriile ei asa ca m-am departat. Poate ca tocmai datorita jocului ala inca primeam oarecare atentie insa am numarat cartile si pentru ca nu erau favorabile am jucat miza cea mai mica doar ca sa nu simt mai tarziu ca pierd un pot mai mare.

Ma amuza si pe mine ca in ziua celui mai greu examen ma apuca nostalgii din astea.